
Teoretic ma cunosc cel mai bine dar mi se pare cel mai greu sa vorbesc despre mine.. .as prefera ca aceasta rubrica sa fie completata de voi, prietenii mei.
M-am nascut in Pitesti acum 24 de ani. Prima mea tura adevarata pe munte a fost la 16 ani cand am mers in Piatra Craiului cu fratele meu si un grup de prieteni. Purtam bocanci de oras (Bit), blugi, un rucsac valiza, o pelerina de la mama de la serviciu si o bluza din lana de 2 kg. Daca m-as vedea acum probabil as rade cu lacrimi. Atunci era un vis. Priveam uimita culmile inierbate, crestele ametitoare, simteam placerea de a fi la inaltime si de a ma catara prin locuri asa zise “periculoase”. A urmat o vacanta in Retezat unde plecam zilnic in ture si vroiam sa parcurgem toate rutele. Evident, Piatra Craiului si Retezatul au ramas muntii mei de suflet si de fiecare data cand le calc potecile imi amintesc de primii pasi.
Pe clasa a 10 a l-am cunoscut pe domnul Badea. Acest om deosebit, profesor de geografie, presedintele clubului montan Argessis a fost mentorul meu si al multor generatii de tineri iubitori de munte. Cu el am invatat ce inseamna cu adevarat muntele si tot ce este legat de el: echipamentul necesar, orientare, meteorologie practica. Au urmat concursurile Federatiei Romane de Turism Sportiv alaturi de clubul Argessis, cu etape de orientare, cross montan, alpinism si mai ales cu cantece de chitara pana in zori. Cum concursurile cu federatia existau doar pe perioada calduroasa, am inceput sa merg cu coechipiera mea Alina (Zambrul) in ture de iarna. Am devenit doua camarade adevarate si am facut ture pe care la echipamentul de atunci, astazi le-as ezita.
In facultate am venit in Bucuresti, am ajuns la un panou de catarare si ne-am imprietenit cu alti muntomani. Au urmat ture in Bucegi, Fagaras, Ceahlau, Apuseni, Alpi, au urmat peisaje de vis la inaltimea norilor, creste inzapezite si vanturi napraznice, refugii pline de prieteni, cabane calduroase si multe alte evadari in frumos.
To be continued
